Monolog

Si s-a terminat. Pentru a mia oara. Dar parca acum e intr`adevar. Cu psihicul zdrobit, facut bucati, scriu randurile acestea. Ma simt oribil.. A plecat, cum face mereu. A venit, ma facut sa simt ca zbor, ma distrus si... a plecat. Iar eu raman iar privindu`l cum dispare, inghitit parca de ceata groasa care`si tese panzele pana in departari. Ma sterg la ochi. Sunt confuza. Oare in jur chiar e ceata sau lacrimile care mi`au inabusit ochii pe nesimtite sunt de vina? Nu sunt.. inca vad in ceata. Incerc sa inteleg, dar nu pot. Cum poate fi atat de crud un om caruia i`ai oferit aproape totul... ? Intrebari fara raspuns.. Ma simt ametita. Ma asez. Nu pot schita nici macar gematul plansului.. stimulii parca nu mai raspund la comenzile creierului. Gandirea mi`e blocata. Mi se face frig.. E frig in jur sau doar mi`a inghetat sufletul?..Si asta e o intrebare fara raspuns. Incerc sa ma adun. Din nou ma sterg la ochi. Incep sa ma gandesc la tot. La el mai precis. O multitudine de imagini imi vin in minte. Incerc sa prind una.. nu reusesc. E ca atunci cand fumezi si mii de filme ti se deruleaza in fata ochilor cu o rapiditate fantastica, dar nu reusesti sa vizionezi nici unul cap coada. Ma simt singura, desii sunt inconjurata de oameni.. imi este frig, desi afara e cald. Imi aprind o tigara. E mai amara decat imi aminteam.. Fumul imi patrunde repede in plamani facandu`ma pentru o secunda sa uit de el.. e atat de bine..dar atat de scurt momentul. Iar ma framant. Simt cum ceva ma macina pe dinauntru, ceva nu ma lasa sa respir... Parca n`as avea aer pe un camp deschis.. Nu am cuvinte sa descriu ce simt, nu pot, pur si simplu. Am impresia ca orice expresie as folosi nici macar nu o sa contureze starea profunda, puternica, agresiva si totodata pasnica pe care o simt acum. Imi vine in minte zambetul lui.. mi se face cald din nou, degetele parca se mai dezmortesc si mai trag un fum din tigara. Imi amintesc cum ne plimbam tinandu`ne de mana.. Sunt constienta ca un cuvant din partea lui si m`as intoarce la el. Dar trebuie sa fiu tare. Imi tot repet asta in gand iar frigul pune din nou stapanire pe trupul meu plapand ca o pana... Simt ca in urma plecarii lui am ramas descompusa intinsa pe o podea imensa.. Nu cunosc locul. Parca totul imi e strain acum. Incerc sa ma ridic de pe podea. Miscarea mea brusca ma dezechilibreaza si cad de pe scaunul pe care stateam defapt. Incerc sa rad de iesirea mea, dar gandurile reci ma incearca din nou. Ca si cum ar jongla in permanenta cu mine, razand apoi de felul in care reactionam. Arunc tigara printr`un gest brusc apoi imi pun mana la ochi. Plansul ma stapanit. Am inceput sa sughit, sa oftez, sa dau totul afara. Plangeam cu atata pofta incat uitasem motivul pentru care plang. Incep sa fredonez ceva... o melodie care altadata imi mangaia sufletul..,,your tears don`t fall...” Dupa ce ma descarc incep sa vorbesc cu mine. Ca un monolog interior spus de prea multe ori in gand incat incep sa`l stiu pe dinafara.. ,,De ce ai facut asta?! De ce o faci? Si mai precis de toate, de ce continui?” Alte intrebari fara raspuns...